Peste 100 de călători au decedat în 1998 când un tren de mare viteză circulând cu 200 de kilometri la oră a deraiat după ce a cedat una dintre roțile unui vagon, acesta și următoarele lovind piciorul unui pod.
doru.cireasa@clubferoviar.ro
Accidentul care a fost cel mai grav din istoria feroviară a Germaniei a avut loc acum 23 de ani în 1998 la Eschede (populație de 6.000 persoane) , la nord-est de Hanovra, potrivit dw.com. (vedeți aici fotografii ale accidentului). Un tren ICE operat de Deutsche Bahn a deraiat, ucigând 101 persoane și ridicând serioase semne de întrebare asupra designului și siguranței trenurilor operate de compania națională germană.
Cauza dezastrului survenit la 3 iunie 1998 în jurul orei 11.00 a fost distrugerea unei roți a primului vagon al trenului de călători. După șase kilometri de mers, bucata desprinsă a interferat cu aparatele de cale ducând la blocajul acestora. Al treilea vagon a deraiat trăgând după el următoarele vagoane spre un cap de pod, în timp ce primele vagoane ale trenului au urmat altă direcție. Întregul accident a durat patru secunde.
Cel mai grav dezastru feroviar al Germaniei
Accidentul este considerat cel mai grav din istoria Germaniei, fiind urmat de spectacolul aerian de la Ramstein, în sud-vestul Germaniei, când în 1988 au pierit 70 de oameni. Alt accident grav a fost cel în care două avioane s-au ciocnit la frontiera germano-elvețiană în 2002, eveniment soldat cu 71 de decese.
La bordul ICE de la München la Hamburg se aflau 287 de persoane care călătoreau cu 200 de kilometri pe oră (125 mph). Trenul tocmai părăsise Hanovra și traversa regiunea Lüneburg, renumită pentru natura sa sălbatică. Pasagerii au auzit zgomote anormale, dar niciunul nu a declanșat oprirea de urgență. Unitatea de tracțiune frontală, alimentată electric, s-a oprit singură la 2 kilometri dincolo de Eschede. Nouăzeci și nouă de ocupanți ai trenului au murit pe loc sau mai târziu la spital. Alți 100 au fost grav răniți. De asemenea, au fost uciși doi tehnicieni.
Gestionarea momentelor dramatice a presupus implicarea a 2.000 de angajați de pe ambulanțe, mașini de pompieri și poliție, precum și consilieri. Supraviețuitorii nemulțumiți, organizați într-o rețea dedicată incluzând rudele celor uciși, au acuzat Deutsche Bahn că a ignorat semnele privind oboseala materialelor în timpul verificărilor anterioare ale roților și că nu a acordat compensații adecvate.
În 2003, o instanță din Lüneburg a închis cazurile de neglijență împotriva a trei ingineri Deutsche Bahn, fiecare cu amendă de 10.000 EUR (11.670 dolari), conchizând că aceștia nu sunt foarte responsabili pentru dezastrul care a implicat prima generație ICE – un vehicul de prestigiu aflat acum în a patra versiune și comercializat în strainatate.
În 2013, șeful companiei feroviare de atunci, Rüdiger Grube, a prezentat scuze verbale la Eschede, la mult timp după ce Deutsche Bahn a revenit la utilizarea roților fabricate monobloc, în locul celor cu bandaje, destinate reducerii zgomotului.
„Pedeapsă pe viață”
Unul dintre supraviețuitorii accidentului, Udo Bauer, rămas invalid, a afirmat că Deutsche Bahn nu a recunoscut întru totul atunci că trenului ICE i s-a permis părăsirea gării cu o jantă de roată prea uzată. „Este pentru mine o pedeapsă pe tot parcursul vieții”, spunea acum câțiva ani Bauer, adăugând că mesajul lui Grube din 2013 era „prea impersonal”. Gisela Angermann, acum în vârstă de 80 de ani, care și-a pierdut fiul, Klaus, în vârstă de 26 de ani, a aflat mai întâi prin televizor că un pod a căzut peste tren. “Apoi fiica mea a venit la mine și mi-a spus: mamă, așază-te. Klaus era în tren”, a povestit Angermann agenției de știri germane DPA.
Consilierii trimiși la fața locului, depășiți de situație
Sociologul Jutta Helmerichs, care a condus la momentul accidentului consilierea în materie de traumă după Eschede și care este acum la Biroul de protecție civilă și asistență în caz de catastrofe din Bonn, BBK, a declarat că personalul de urgență s-a simțit la momentul accidentului jenat că nu poate gestiona situația de la fața locului.
