Un transport public urban dezvoltat nu contribuie doar la o mobilitate sporită a cetățenilor și, pe cale de consecință, la creșterea calității vieții, ci poate genera și economii de ordin financiar.
Aceasta este una dintre concluziile care reies din prezentarea făcută de Dragoș Floroiu, secretar Științific la Autoritatea Feroviară Română la Conferința de Material Rulant organizată de Club Feroviar, prezentare intitulată ”Mobilitate urbană – către un sistem de transport public modern și eficient”.
Astfel, costul transportului pentru comunitate în orașele cu o pondere ridicată a transportului public este de până la jumătate din cel înregistrat în orașele în care mașina personală este dominantă. Această diferență reprezintă o economie de 2.000 de euro pe cap de locuitor pe an.
Orașele caracterizate prin cel mai mic cost al transportului către comunitate sunt adesea cele în care cheltuielile cu transportul public sunt cele mai mari. În traducere liberă, degeaba este biletul ieftin, că diferența va trebui suportată de toți locuitorii.
Iar economiile consemnate nu sunt numai de ordin financiar, ci și din punct de vedere energetic și al impactului asupra mediului. Economiile de energie între orașele cu o pondere modală ridicată a transportului public și orașele care se bazează în principal pe autoturismul personal (cum este cazul Bucureștiului) reprezintă aproximativ 500 până la 600 de litri de benzină pe cap de locuitor pe an.
Dar să vedem ce au făcut alte orașe europene pentru a încuraja utilizarea transportului public și care au fost efectele acestor politici.
În Europa a fost identificată o varietate de moduri de transport, variind de la autobuze la metrouri și tramvaie sau alte sisteme de transport feroviar. Modurile bazate pe șine reprezintă o soluție tot mai des utilizată, iar creșterea ponderii transportului urban s-a dovedit a fi o soluție eficientă, transportul urban pe șină fiind ecologic, prietenos și eficient în ceea ce privește consumul de combustibili și emisiile de carbon.
Copenhaga și Strasbourg au pus accentul pe transport public
Dragoș Floroiu a menționat în primul rând Modelul Copenhaga, bazat pe dezvoltarea zonei metropolitane în jurul coridoarelor feroviare și densitate mare în jurul gărilor. În capitala Danemarcei a fost înființată o companie publică pentru dezvoltarea zonei și finanțarea sistemului feroviar.
Pe de altă parte, există Modelul Strasbourg, oraș francez unde traficul auto în tranzit este interzis, fiind instituită o schemă de trafic în buclă. În orașul unde se ține plenul Parlamentului European s-a recurs la mai multe măsuri menite să stimuleze transportul public: trei linii de tramvai noi/modernizate, legătura cu rețeaua feroviară, crearea de hub-uri pe langă marile stații feroviare, rețea complementară de autobuze, controlul parcării, furnizarea de servicii Park&Ride și piste exclusive pentru biciclete.
Rezultatul a fost scăderea cu 30% a traficului auto și creșterea cu 101% a utilizării transportului public. (A.B.)
