[1] În cartea sa celebră „Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale”, București 2007, Editura ANTET, 320 de pagini, Huntington prevedea o revenire a marilor conflicte inter-civilizaționale religioase, în special conflictul între Occident şi Orient, cu posibilitatea de a remodela întreaga ordine mondială pe care o cunoaștem acum. Spre deosebire de previziunile lui F. Fukuyama incluse în lucrarea „Sfârșitul istoriei şi ultimul om” (care prevedea o integrare completă a lumii şi eliminarea posibilității unor viitoare conflicte), previziunile lui Huntington se pare că se adeveresc cel puțin parțial.
[2] Două dintre lucrările lui Kissinger scot în evidență ideea unei treceri către o ordine mondială centrată în jurul Asiei, respectiv „Ordinea mondială – Reflecții asupra specificului națiunilor și a cursului istoriei”, Editura RAO, București 2015, 350 de pagini şi „Despre China”, Editura Comunicare.ro, Bucureşti 2018, 576 de pagini.
[3] „Civilizația – Vestul şi restul” Bucureşti 2017, editura POLIROM, 336 de pagini şi „Piaţa şi turnul – rețele, ierarhii şi lupta pentru putere”, Bucureşti 2018, 440 de pagini.
[4] Geopoliticianul şi strategul rus contestă prin diferite abordări proiectul euroatlantic şi creionează o viitoare „A patra teorie politică” sub forma unei soluții la presupusul viitor eșec al liberalismului occidental, aceasta fiind de fapt un fundament ideologic în jurul căruia s-ar putea cristaliza viitoarea structură suprastatală eurasiatică. Pentru mai multe detalii, recomand lucrările „Bazele geopoliticii și viitorul geopolitic al Rusiei”, București 2010, editura Eurasiatica, 446 de pagini şi „Destin eurasianist”, Bucureşti 2017, editura Mica Valahie, 568 de pagini.
[5] Cartea „Sfârșitul secolului american şi noile puteri mondiale”, Bucureşti 2011, Editura LITERA, 424 de pagini, ne prezintă detaliat toate scenariile posibile ulterioare presupusei dezangajări a SUA din ecuațiile geopolitice şi strategice mondiale.
[6] Nu există o contestare mai vehementă şi mai documentată a sistemului capitalist ultraliberal, decât cea din cartea „Doctrina Șocului – nașterea capitalismului dezastrelor”, 2008, Editura Vellant, 523 de pagini.
[7] „Plutocrații – Ascensiunea noilor superbogați ai lumii și declinul tuturor celorlalți”, 2012, Editura Polirom – Colecția Economie și societate, 310 pagini.
[8] Două lucrări deosebit de interesante, despre viitorul apropiat şi îndepărtat al lumii, respectiv „Următorul deceniu – de unde venim și încotro ne îndreptăm”, Editura Litera, 2011, 287 de pagini şi „Următorii 100 de ani – previziuni pentru secolul XXI”, București 2012, Editura LITERA, 271 de pagini. O lucrare recentă, cel puțin la fel de interesantă: „Puncte de presiune – despre viitoarea criză din Europa”, Bucureşti 2016, Editura LITERA, 333 de pagini.
[9] „Ascensiunea și decăderea marilor puteri – transformări economice și conflicte militare din 1500 până în 2000”, Iași 2017, editura POLIROM, 612 pagini.
[10] Kaplan dezvoltă o teorie inovatoare în geopolitică şi sociologie, bazată pe relația dintre popoare şi condiţiile geografice în care acestea își duc existenţa. Este vorba despre cartea „Răzbunarea geografiei – ce ne spune harta despre conflictele viitoare și lupta împotriva destinului”, Seria Bestseller, București 2014, Editura LITERA, 480 de pagini.
[11] „Viitorul declasificat – megatendinţele care ne-ar putea distruge lumea”, București 2016, editura Litera, 366 de pagini”.
[12] Poate cel mai profund analist român al situației în care se află Occidentul din punct de vedere civilizațional, I. Bădescu vine cu o serie de lucrări de mare prof unzime în acest sens, respectiv: „Geopolitica noului imperialism”, București 2010, Editura Mica Valahie, 413 pagini, „Conversiunea sistemelor – pustiul postmodern şi deformările lumii – probleme epistemologice ale teoriei conversiunii”, Bucureşti 2014, editura Mica Valahie, 418 pagini şi „Noopolitica războiului nevăzut”, Bucureşti 2017, editura Mica Valahie, 497 de pagini, ne prezintă principalele riscuri de viitor ale proiectului european.
[13] În cărțile: „Cunoaștere Strategică în zona extinsă a Mării Negre”, editura Rao, 2011, 251 de pagini, „Noul Aliat – regândirea politicii de apărare a României la începutul secolului XXI”, Editura Rao, 2012, 282 de pagini şi „Incertitudine – gândire strategică și relații internaționale în secolul XXI” (Ediția a II-a, revăzută și adăugită), București 2014, Editura RAO, 299 de pagini.
[14] „Epoca de aur a incertitudinii – America și China, ideile și Primăvara arabă, Clio, Clausewitz și Lady Gaga la începutul secolului XXI”, București 2011, editura Curtea Veche, 375 de pagini.
[15] În cartea „Europa cu capul în stele şi trupul însângerat”, Bucureşti, 2011, Editura Romania în Lume, 331 de pagini.
[16] „Viitorul nu ia prizonieri – cum putem gestiona geografia și anxietățile colective”, București 2013, Editura RAO, 347 de pagini.
[17] „Îmbrățișarea ursului – scurt excurs în geopolitica est-europeană”, București 2015, editura RAO, 270 de pagini.
[18] Pentru a contracara la nivel politic comunitar puternicele interese ale Federației Ruse şi ale Chinei în regiune, în cea de-a doua parte a anului 2016 instituțiile abilitate de la Bruxelles au inițiat un proiect, un concept cel puțin interesant în materie de politici de transport, fiind deja emise documente oficiale europene în acest sens. Conform acestora, se dorea înființarea unei „Comunități de Transport în Balcanii de Vest”, statuată fiind printr-un „Tratat de înființare” aflat atunci în stadiu de elaborare.
[19] Ideea unui astfel de demers legislativ european ar fi aceea de liberalizare completă, inclusiv a activităţii de certificare de siguranţă şi de autorizare a vehiculelor feroviare, activităţi care, în contextul actualului Pachet IV Feroviar sunt conferite exclusiv autorităților naţionale de siguranţă din statele membre şi/sau Agenţiei Uniunii Europene pentru Căile Ferate (ERA), după caz. Cumva, Pachetul V Feroviar va urma calea transportului aerian civil ca stil de certificare, autorizare şi reglementare.
[20] În mod paradoxal, corectitudinea politică privită ca şi concept sau ca principiu, a fost creată de comuniști, fiind atribuită ulterior liberalismului extrem. În prezent, conceptul respectiv – intens utilizat de progresiști neo-marxiști – se pare că a devenit o metodă de cenzurare, suprimare şi de marginalizare a ideilor antisistem, contestatare sau incontrolabile.
[21] Abordare conform căirea conectarea cu China ar fi un lucru benefic pentru viitorul Uniunii Europene.
[22] Fiind estimată o colapsare a economiei Comunitare ca urmare a penetrării chineze cu produse şi servicii mult mai ieftine.
[23] În prezent, Uniunea Europeană nu deține o structură, o agenție sau o instituție de informații care să îi asigure cumva securitatea în mod integrat.
[24] Niall Ferguson în cartea „Civilizaţia – vestul şi restul”.
[25] De exemplu, vasul lui Zheng He avea cca. 122 de metri lungime, de cinci ori mai mare decât corabia Sfânta Maria, cea cu care Columb traversa Oceanul Atlantic în anul 1492.
