La data de 1 mai 2020 a murit Ion Stafie, inginer care și-a dedicat întreaga viață căii ferate. Născut la 19 iunie 1930 în localitatea Țăndărei (Ialomița), a locuit la Balcic în primii ani de viață, unde i-a cunoscut pe Regina Maria și pe alte numeroase personalități politice și culturale ale vremii.
Absolvent al Facultății de Construcții Feroviare, și-a început cariera la unitățile de bază din infrastructura feroviară cu activități legate de întreținerea și repararea căii de rulare și a lucrărilor de artă, a înființat unitatea de sudură și a folosit, pentru prima oară, traverse de beton armat.
Din 1970, în calitate de cercetător științific, a realizat în cadrul Institutului de Cercetări și Proiectări în Transporturi – ICPTT, programe de cercetare privind calea fără joante și măsurarea geometriei căii cu vagoane mecanice. A proiectat vagonul electronic EM 160 de măsurat calea, a elaborat tehnologii pentru sudarea aparatelor de cale și a șinelor din metrou etc. A fost implicat în elaborarea de instrucții, acte normative, referate de cercetare și manuale de calitate.
A participat, în calitate de expert la lucrările comisiei a IX-a a Organizației de Colaborare a Căilor Ferate – OCCF „Calea fără joante” și la unele grupuri de lucru ale Uniunii Internaționale a Căilor Ferate – Institutul European de Cercetări în Transporturi ERRI.
Ion Stafie a activat, după pensionare, la Club Feroviar
Nici după pensionare n-a putut să stea liniștit, continuându-și activitatea, cu titlu onorific, elaborând lucrări de referință (cu sprijin financiar extern), precum „Măsurarea geometriei căii ferate”, „Șine pentru căi ferate moderne” și multe altele, oferindu-le gratuit studenților și tinerilor ingineri, atît din România, cât și din Republica Moldova.
A activat în cadrul Clubului Feroviar, militând pentru revitalizarea sistemului feroviar, iar în 2013 i-a fost decernată Diploma de Excelență în domeniul feroviar pentru întreaga activitate.
A primit, de asemenea, Diploma de Onoare din partea Ministerului Transporturilor.
Inginerul Stafie a avut și preocupări extra-profesionale. A fost un meloman convins, primind din familie o educație muzicală. Mai târziu, a urmat, timp de doi ani, cursurile Universității Populare de Muzică. A colaborat cu inginerul Petru Ghenghea la realizarea Orchestrei de Cameră a Inginerilor. Muzicianul Ionel Perlea, neavând copii, a vrut să-l înfieze, dar s-a opus mama sa.
Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-i lumineze calea!
A murit Ion Stafie. Mesajul nepotului său
Nepotul lui Ion Stafie, Radu Ștefan Bălășoiu, a trimis un mesaj după trecerea în neființă a bunicului său. Îl redăm integral în cele ce urmează:
”Pentru că l-ați cunoscut pe bunicul meu, Ion Stafie, voiam să vă împărtășesc câteva idei. Pe 19 iunie 2020, bunicul ar fi trebuit să împlinească 90 de ani, ocazie cu care voiam să-i înmânez autobiografia sa, la care am scris împreună încă din 2012… și care ar fi urmat să fie tipărită frumos, cu coperte de piele, să o pună în bibliotecă alături de zecile de volume cu literatură franceză și cărțile tehnice (pe care le-a scris de-a lungul anilor). Mai voiam să-l duc până la Câmpulung Muscel, locul unde a stat în fiecare vară câte 2-3 luni alături de bunica mea și unde am avut și eu ocazia să am o copilărie minunată, la aer curat și verdeață.
Nu am putut să fac nimic din aceste planuri, pentru că bunicul a murit la data de 1 mai 2020, din cauza unui cancer care s-a dezvoltat destul de repede. Mai avea aproape 2 luni și ar fi putut să împlinească 90 de ani, fiind primul din partea sa de familie care să fi trecut de această vârstă. Oricum a fost mai bătrân decât bunicii, părinții și unchii săi.
Fiind în vremuri de pandemie, înmormântarea a avut loc doar cu familia, 8 oameni la număr. Însă, consider că nu ar fi fost imposibil să se adune mult mai multe persoane la o înmormântare ținută în condiții normale.
Bunicul s-a zbătut neîncetat să salveze Căile Ferate Române, din pasiunea pentru meserie. Nu e de mirare că a venit la Ministerul Transporturilor aproape în fiecare zi, până prin luna februarie-martie din acest an.
În urma lui rămân zeci de volume tehnice, unele donate la facultăți de specialitate din țară, sute de studii și articole, contribuții diverse la dezvoltarea transportului feroviar.
În urma lui rămâne și pasiunea pentru muzică, ceea ce s-a concretizat cu ceva neașteptat. După doi ani de scrisori și o vizită la Primarul Gabriela Firea, precum și alte vizite la șefi și directori din Primărie, bunicul meu a reușit, în anul 2019, să pună o placă comemorativă pe clădirea Euro Hotels International Grivița (București), latura de pe Calea Griviței, poziție centrală – clădirea se află la intersecția cu strada Gheorghe Polizu. Pe această placă e menționat că însuși George Enescu a locuit în acest hotel, unde a avut un apartament. Bunicul a fost cel care, în perioada studenției, a ajutat să mute mobila și să transforme hotelul într-un cămin pentru studenți.
Cu origini modeste, bunicul s-a născut la data de 19 iunie 1930, în Tândărei (județul Ialomița). A avut doi părinți și o soră mai mică, a locuit la Balcic în primii ani de viață, unde a cunoscut-o pe Regina Maria. Totodată, a cunoscut și a vorbit cu numeroase personalități politice și culturale, a fost prieten de familie cu dirijorul-compozitorul Ionel Perlea și i-a văzut de aproape pe Regele Mihai și pe Mareșalul Antonescu. A fost pasionat de istorie, literatură și mai ales muzică clasică. Cunoștea trei limbi străine: germană, franceză și rusă.
În încheiere… vreau să vă mulțumesc că l-ați cunoscut pe bunicul meu, că l-ați primit cu căldură și prietenie în viețile voastre și că i-ați ascultat poveștile, despre care pot să vă spun că erau foarte multe și tare frumoase!”.
