Ion Dichiseanu a murit joi la vârsta de 87 de ani. Marele actor avea o legătură de sânge și de suflet cu calea ferată din România. Și nu doar prin faptul că era rapidist.
Ion Dichiseanu a povestit în urmă cu doi ani, într-un interviu pentru Agro Tv, că provine dintr-o familie de ceferiști.
”Noi eram nouă copii. Tata, fiind ceferist, nu avea posibilităţi materiale să ne răsfeţe. Probabil de aceea am răsfăţat-o atât pe fata mea. Şi bunicul, şi străbunicul au fost ceferişti. Sunt născut la Adjud. Adjud, nod de cale ferată în Moldova – fac precizarea aceasta pentru că unii îl confundau cu Aiud, din Transilvania. Tata era din Călăraşi şi datorită acestui fapt, sunt cetăţean de onoare al Călăraşiului. Străbunicul, pe care îl chema Grigorescu, era din Dichiseni, comună aflată la 15 kilometri de Călăraşi. Când s-a dus să-l declare pe bunicul la <sfat> , acolo era un bătrân care nu auzea. Nu ştiu cum i-a sunat lui <Grigorescu, din Dichiseni>, că l-a trecut în acte Dichiseanu. Aceasta este originea numelui meu. Eu sunt, deci, băiatul lui nea’ Fănică Dichiseanu”, spunea marele actor la postul TV, preluat de Adevărul.
Maestrul a continuat povestea despre tatăl său și copilărie: ”Tata, fiind ceferist, în fiecare gară a făcut câte un copil. Eram nouă copii acasă – cinci fete şi patru băieţi! Mai trăim trei: Aurel de la Constanţa, Anişoara din Bucureşti şi eu”.
”Eu m-am născut la pavilioanele CFR-ului de la Adjud. Mi-am petrecut copilăria cu mingea de fotbal printre liniile de cale ferată! Încă de mic am sânge de rapidist”, spunea marele actor pentru GSP. În deplasări, cu trenul, alături de jucători Dichiseanu era nelipsit de pe stadion, fie că alb-vișiniii jucau în Giulești, fie în deplasare. Legătura cu formația de lângă Podul Grant s-a consolidat după ce a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, Facultatea de Teatru din București în 1959. „Ne suiam în tren și mergeam cu echipa. Era trenul plin de actori, de cântăreți, de regizori, lumea bună. Toți erau rapidiști. Eram înnebuniți după băieți. Ne țineam după Rică Răducanu, după Culae Lupescu sau Dan Coe. Făceam deplasările cu ei, la cușete. Ce povești frumoase, ce amintiri! A mers și săraca Stela Popescu cu noi într-o deplasare, când m-a confundat unul cu nea Mircea Lucescu. De s-a speriat biata Stela”, povestea actorul.
Ion Dichiseanu a murit. O carieră de excepție
Ion Dichiseanu s-a născut pe 20 octombrie 1933, la Adjud. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografie în 1959. A avut o îndelungată activitate la Teatrul Nottara şi în cinematografie, potrivit site-ului cinemagia.ro. Din bogata filmografie a artistului, amintim: “Darclée” (1960), “Post-restant” (1961), “Porto-Franco” (1961), “Tudor” (1962), “Titanic vals” (1964) – Gigi Stamatescu, “Mofturi 1900” (1964), “Runda 6” (1965), “Dincolo de barieră” (1965), “Tunelul” (1966), “Frumoasele vacanţe (1967), “Amprenta” (1967), “Bătălia pentru Roma” (1968), “Aventurile lui Tom Sawyer” (1968), “Războiul domniţelor” (1969), “Castelul condamnaţilor” (1970), “Cântecele mării” (1971), “Printre colinele verzi” (1971), “Pistruiatul” (serial TV, 1973), “Muşchetarul român” (1975), “Cantemir” (1975), “Toate pânzele sus” (serial TV, 1977), “Pentru patrie” (1978), “Melodii, melodii” (1978), “Revanşa” (1978), “Ultima frontieră a morţii” (1979), “Clipa” (1979), “Burebista” (1980), “Trandafirul galben” (1982), “Cucerirea Angliei” (1982), “Misterele Bucureştilor” (1983), “Dragostea şi revoluţia” (1983), “Racolarea” (1985), “Triunghiul morţii” (1999), “15” (2005), “Vocea inimii” (2006), “Supravieţuitorul” (2008). La Teatrul Nottara a jucat în foarte multe piese, unul dintre spectacolele de mare succes fiind “Micul infern”, în care a jucat alături de Silvia Dumitrescu Timică, Lucia Mureşan, Ştefan Radof. De asemenea, a fost în distribuţia multor spectacole de teatru TV şi teatru radiofonic. (A.B.)
