La 4 aprilie se împlinesc 77 de ani de la bombardamentele aliate asupra complexului feroviar de lângă Gara de Nord, soldat cu uciderea a mii de bucureșteni și distrugerea unor active feroviare importante. Soarta a fost împărtășită zilele următoare de alte orașe mari.
doru.cireasa@clubferoviar.ro
Atacul de la 4 aprilie a fost executat cu 313 bombardiere escortate de 119 avioane de vânătoare . Obiectivul misiunii a fost „the marshalling yards at Bucharest, Romania”, adică atacul asupra complexului de căi ferate Gara de Nord, potrivit unui articol Historia.ro.
Bombardamentul a picat cum nu se poate mai prost, la două ore după un exercițiu de verificare a măsurilor de apărare pasivă, exercițiu dintr-o nesfârșită serie, în care bucureștenii erau obligați să lase ceea ce făceau și să se ascundă la cel mai apropiat adăpost antiaerian. Dacă la ora 11:00, ora exercițiului, cetățenii s-au adăpostit conform instrucțiunilor, la ora 13:30, ora când primele bombardiere au apărut deasupra Bucureștiului, oamenii au ignorat complet sirenele, sătui de atâtea exerciții.
Cu străzile pline de oameni, primele bombe au făcut multe victime. Mai mult decât atât, câteva bombe au căzut direct peste adăposturile atelierelor CFR, iar acestea, construite de mântuială, au cedat, ucigându-i pe toți cei dinăuntru.
Atacatorii au contabilizat ca obiective distruse 1.000 de vagoane, o gară, un depou de locomotive, un triaj, o uzină de producere a curentului, rezervoare de combustibil şi câteva clădiri industriale. Totalul oficial al bombardamentului a fost 2.942 de morţi şi 2.416 răniţi.
Pe lângă atelierele CFR, distruse aproape integral, a fost afectat complet pentru câteva zile transportul urban. Oamenii nu au mai putut ajunge la muncă decât pe jos, fiecare muncitor care locuia în afara orașului fiind nevoit să parcurgă pe jos chiar și 10-12 km zilnic.
Bombardamentul asupra Bucureștiului a durat aproape 2 ore, potrivit fanatik.ro. La încheierea atacului, autoritățile au făcut un bilanț al dezastrului. Iată câteva crâmpeie din bilanț: Gara de Nord a fost lovită de 6 ori. Gara Băneasa, de 4 ori. Gara Chitila, de 8 ori. 1.000 de vagoane au fost distruse în Triaj. Bombele au atins și trenuri care aduceau la București refugiați din zonele afectate de război, ceea ce a crescut numărul victimelor. Imagini filmate, existente în arhiva CFR, arată că aceste trenuri erau arhipline, iar refugiații călătoreau inclusiv pe acoperișul vagoanelor. Cele mai afectate cartiere au fost Cotroceni, Grivița și Gara de Nord, iar timp de mai multe zile, capitala nu a avut apă, curent și gaz.
Vinovați chipurile cei care au construit adăposturile lângă Atelierele Grivița
Pe 12 aprilie, într-o bizară acțiune de PR, autoritățile îi iau pe prizonierii americani să le arate distrugerile produse de bombardament. Timorați, în fața sutelor de cadavre încă neîngropate, ei declară: „Da, am comis o mare crimă, omorând victime nevinovate, dar adevărații răspunzători sunt cei care au dispus să se construiască adăposturile lângă atelierele Grivița. S-au construit morminte, nu adăposturi” – au declarat ei.
Opinia publică preia acest argument și începe a protesta în particular, constatând că s-au cheltuit degeaba o mulțime de bani. Totuși, cel puțin la Ploiești, sinistrații au primit în zilele de 11 și 12 aprilie câte 6.000 de lei bani în mână de persoană sinistrată, ajutoarele mergând până la 42.000 lei plafon maxim per familie sinistrată cu 8 membri.
Bilanțul civil al bombardamentului de la Ploiești ajunge la 380 de morți și 35 de răniți grav, 8 rafinării lovite serios, 3 spitale, 5 școli, 3 biserici, 174 de magazine și 1.341 case particulare complet distruse.
Cel de-al treilea bombardament de zi american a avut magnitudinea însumată a primelor două. Aceleași ținte au fost atacate, dar acum simultan:257 de bombardiere și 187 de avioane de vânătoare pentru București și numai 137 de bombardiere pentru Ploiești. Atacul a folosit pentru prima dată un sistem de radar nou, de vizare a țintei prin plafonul de nori, dar sistemul fiind mult prea nou, bombele nu au ajuns acolo unde trebuiau, adică în Gara de Nord, ci chiar în centrul orașului. Exact la fel s-a întâmplat și la Ploiești.
Aviatorii aliați cu monumente, românii la grămadă în gropi comune
Deși s-au apărat cu mai mult de 50 de aparate grupate pentru fiecare oraș, românii și germanii nu au reușit să doboare decât 4 bombardiere și 4 avioane de vânătoare la București și 3 bombardiere la Ploiești.
Pe data de 18 aprilie a fost înmormântat un soldat american capturat în apropiere de Pitești după atacul din 5 aprilie la Ploiești și decedat ca urmare a rănilor suferite. Înmormântarea a fost făcută cu un fast neobișnuit pentru locuitorii Piteștiului: cortegiul a fost format dintr-un pluton de ostași din garnizoana Pitești, sub comanda unui ofițer și însoțiți de trompeții Regimentului 4 dorobanți. Serviciul a fost oficiat de mai mulți preoți catolici din oraș. Cu această ocazie, trecătorii și martorii întâmplători ai evenimentului și-au manifestat „o vie nemulțumire, mai ales că o parte dintre aceștia aveau rude la București”.
Fapt discutabil pentru o parte a opiniei publice române. Aviatorii americani și aliați au primit post mortem onoruri mai mari decât populația civilă română ucisă. Românii morți în bombardamente au fost îngropați în Cimitirul Calvin, dar, după 75 de ani, nimeni nu mai știe nimic despre ei. Nici măcare rudele. Atacatorii au două monumente, ambele îngrijite, unul dintre acestea în parcul Cișmigiu.
